decret

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză décret < latină decretum.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
decret
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ decret decrete
Articulat decretul decretele
Genitiv-Dativ decretului decretelor
Vocativ decretule decretelor
  1. act prin care se stabilesc dispoziții obligatorii sau prin care se reglementează anumite situații individuale, emanat de la organul suprem al puterii de stat.


Traduceri

Referințe