decupla

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză découpler.

Pronunție

  • AFI: /de.ku'pla/


Verb


Conjugarea verbului
decupla
Infinitiv a decupla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
decuplez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să decupleze
Participiu decuplat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a dezlega, a desface elementele unui cuplu, ale unui sistem tehnic.
  2. (v.tranz.) a deconecta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe