defetism

română

Etimologie

Din franceză défaitisme.

Pronunție

• AFI: /de.fe'tism/

Substantiv

Declinarea substantivului defetism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	defetism	invariabil
Articulat	defetismul	invariabil
Genitiv-Dativ	defetismului	invariabil
Vocativ	defetismule	invariabil

1. opinia, părerea, atitudinea celui ce nu are încredere în reușita unei acțiuni; lipsă de încredere.
2. infracțiune care constă în lansarea, răspândirea sau publicarea, în timp de război, de zvonuri sau informații false, exagerate sau tendențioase, relative la situația economică, politică și socială a țării.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online