defolia

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină defoliare.

Pronunție

  • AFI: /de.fo.li'a/


Verb


Conjugarea verbului
defolia
Infinitiv a defolia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
defoliez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să defolieze
Participiu defoliat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a provoca uscarea și căderea frunzelor cu ajutorul substanțelor chimice în vederea grăbirii coacerii și mecanizării lucrărilor de recoltare; a desfrunzi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe