delirant

română

Etimologie

Din franceză délirant.

Pronunție

• AFI: /de.li'rant/

Adjectiv

Declinarea adjectivului delirant
	Singular	Plural
Masculin	delirant	deliranți
Feminin	delirantă	delirante
Neutru	delirant	delirante

1. care este în stare de delir, ca de delir.

   Temperatură delirantă.

2. (fig.) care se manifestă într-o formă asemănătoare delirului.

Sinonime

• 2: excesiv, exaltat, frenetic

Cuvinte derivate

• delir
• delira
• delirare
• delirat

Traduceri

care delirează

catalană: delirant (català) engleză: delirious (English) esperanto: delira (Esperanto) finlandeză: kuumeinen (suomi), houraileva (suomi), houreinen (suomi) franceză: délirant (français) m., délirante (français) f. germană: deliriös (Deutsch) (rar) italiană: delirante (italiano)

maghiară: eszelős (magyar) poloneză: majaczący (polski) portugheză: delirante (português) scoțiană: mearanach (Scots), breisleachail (Scots) spaniolă: delirante (español) suedeză: yr (svenska), besinningslös (svenska) turcă: sayıklayan (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

catalană

(català)

Etimologie

Din franceză délirant.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

delirant

1. delirant