demara

română

Etimologie

Din franceză démarrer.

Pronunție

• AFI: /de.ma'ra/

Verb

Conjugarea verbului demara
Infinitiv	a demara
Indicativ prezent pers. 1 sg.	demarez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să demareze
Participiu	demarat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre autovehicule, motoare etc.) a se pune în mișcare, a porni.
2. (v.tranz.) a dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării).
3. (v.intranz.) (fig.) (sport) a-și lua avânt, a porni în viteză (într-o cursă).

Cuvinte derivate

• demarare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• armade
• aderam
• ardeam
• dărâme
• mardea
• rădeam

Referințe

• DEX '98 via DEX online