demers

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din de + mers (după franceză démarche).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
demers
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ demers demersuri
Articulat demersul demersurile
Genitiv-Dativ demersului demersurilor
Vocativ demersule demersurilor
  1. acțiune întreprinsă (pe lângă cineva) în susținerea unei cauze; intervenție în scopul obținerii unui anumit rezultat.


Traduceri

Referințe