depănușător
română
Etimologie
Din a depănușa + sufixul -tor.
Pronunție
- AFI: /de.pə.nu.ʃə'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului depănușător | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | depănușător | depănușătoare |
| Articulat | depănușătorul | depănușătoarele |
| Genitiv-Dativ | depănușătorului | depănușătoarelor |
| Vocativ | depănușătorule | depănușătoarelor |
- mașină pentru desfacerea pănușilor de pe știuleții de porumb.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online