depanator

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a depana + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /de.pa.na'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
depanator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ depanator depanatori
Articulat depanatorul depanatorii
Genitiv-Dativ depanatorului depanatorilor
Vocativ depanatorule depanatorilor
  1. muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană.


Traduceri

Referințe