dereglaj

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză déréglage.

Pronunție

  • AFI: /de.re'glaʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
dereglaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dereglaj dereglaje
Articulat dereglajul dereglajele
Genitiv-Dativ dereglajului dereglajelor
Vocativ dereglajule dereglajelor
  1. dereglare.


Traduceri

Referințe