deruta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză dérouter.

Pronunție

  • AFI: /de.ru'ta/


Verb


Conjugarea verbului
deruta
Infinitiv a deruta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
derutez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deruteze
Participiu derutat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro să o apuce; a dezorienta, a zăpăci.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe