descântătoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din descântător.

Pronunție

  • AFI: /des.kɨn.tə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
descântătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ descântătoare descântătoare
Articulat descântătoarea descântătoarele
Genitiv-Dativ descântătoarei descântătoarelor
Vocativ descântătoareo descântătoarelor
  1. persoană care descântă, care face vrăji.


Traduceri

Referințe