descânta

română

Etimologie

Din latină *dĭscantāre.

Pronunție

• AFI: /des.kɨn'ta/

Verb

Conjugarea verbului descânta
Infinitiv	a descânta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	descânt
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să descânte
Participiu	descântat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a rosti descântece însoțite de anumite gesturi magice pentru a obține îndepărtarea unui farmec, vindecarea de o boală.
2. (v.tranz.) a fermeca, a vrăji (rostind descântece).
3. (v.tranz.) a certa, a mustra, a bate la cap.
4. (argou, er.) (despre bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

Sinonime

• 1: vrăji
• 2: fermeca, vrăji
• 3: certa, mustra

Cuvinte derivate

• descântare
• descântat
• descântător, descântătoare
• descântătură
• descântec

Cuvinte apropiate

• cânta
• fermeca

Traduceri

a face farmece

bosniacă: začarati (bosanski), ukleti (bosanski) catalană: encisar (català) engleză: cast a spell (English), bewitch (English), enchant (English) esperanto: sorĉi (Esperanto) finlandeză: noitua (suomi), kirota (suomi) franceză: enchanter (français) germană: verhexen (Deutsch), behexen (Deutsch), bezaubern (Deutsch) greacă: μαγεύω (Ελληνικά) (magévo)

italiană: incantare (italiano) neerlandeză: heksen (Nederlands) portugheză: enfeitiçar (português) sârbă: зачарати (српски / srpski) (začarati), уклети (српски / srpski) (ukleti) spaniolă: hechizar (español) suedeză: förhäxa (svenska), förtrolla (svenska) turcă: büyülemek (Türkçe)

a seduce cu vorbe

Vedeți traduceri pentru a seduce.

Referințe

• DEX online