descuia

română

Etimologie

Din latină discuneare.

Pronunție

• AFI: /des.kuˈja/

Verb

Conjugarea verbului descuia
Infinitiv	a descuia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	descui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să descuie
Participiu	descuiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a deschide cu cheia.

   A descuia o ușă încuiată.

Sinonime

• deschide

Antonime

• încuia

Cuvinte derivate

• descuiat
• descuiere

Traduceri

a deschide

catalană: endollar (català) cehă: odemknout (čeština) engleză: unlock (English) esperanto: malŝlosi (Esperanto) franceză: ouvrir (français)

germană: aufschließen (Deutsch) italiană: disserrare (italiano) suedeză: låsa upp (svenska) turcă: kilidini açmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online