descuia

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină discuneare.

Pronunție

  • AFI: /des.ku'ja/


Verb


Conjugarea verbului
descuia
Infinitiv a descuia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
descui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să descuie
Participiu descuiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a deschide cu cheia.
    A descuia o ușă încuiată.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe