desființare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a desființa.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
desființare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ desființare desființări
Articulat desființarea desființările
Genitiv-Dativ desființării desființărilor
Vocativ desființare desființărilor
  1. acțiunea de a desființa și rezultatul ei; suprimare, distrugere, nimicire, înlăturare; abrogare, anulare.


Traduceri

Referințe