destinée

Vezi și : destinee

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul destiner („a destina”).

Pronunție

• AFI: /dɛs.ti.ne/

Substantiv

destinée f., destinées pl.

1. destin, soartă
2. (poetic) viață, soartă

Sinonime

• 1: destin, fatum, mektoub
• 2: vie

Cuvinte apropiate

• destiner

Etimologie

Din destiner.

Verb

1. forma de participiu trecut la feminin singular pentru destiner.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire