destinée

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : destinee

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul destiner („a destina”).

Pronunție

  • AFI: /dɛs.ti.ne/


Substantiv

destinée f., destinées pl.

  1. destin, soartă
  2. (poetic) viață, soartă

Sinonime

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din destiner.

Verb

  1. forma de participiu trecut la feminin singular pentru destiner.

Referințe