destinzător

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a destinde + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /des.tin.zə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
destinzător
Singular Plural
Masculin destinzător destinzători
Feminin destinzătoare destinzătoare
Neutru destinzător destinzătoare
  1. (neobișnuit) care destinde.


Traduceri

Referințe