destrăma

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din des- + tramă.

Pronunție

  • AFI: /des.trə'ma/


Verb


Conjugarea verbului
destrăma
Infinitiv a destrăma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
destram
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să destrame
Participiu destrămat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre țesături sau obiecte țesute) a se zdrențui prin desfacerea neregulată și ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe.
    A destrăma o țesătură.
  2. (v.refl.) (fig.) a se răsfira, a se risipi.
    Niște nourași albi se destramă în aer.
  3. (v.tranz.) (adesea fig.) a desface, a deșira un ghem, o împletitură etc.
  4. (v.tranz.) a desfoia, a desface, a afâna un material textil fibros pentru a separa impuritățile și a-l pregăti pentru cardare.
  5. (v.tranz.) a mărunți semifabricatele fibroase (celuloza, maculatura etc.) în vederea transformării lor în paste de hârtie.
  6. (v.tranz. și refl.) (adesea fig.), A (se) descompune, a (se) desface în elementele componente; a (se) dizolva, a (se) dezmembra, a (se) nimici; (p.ext.) a slăbi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe