dezacorda

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză désaccorder.

Pronunție

  • AFI: /de.za.kor'da/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dezacorda
Infinitiv a (se) dezacorda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dezacordez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dezacordeze
Participiu dezacordat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre instrumente muzicale cu coarde) a-și pierde consonanța tonurilor (prin slăbirea coardelor); a se discorda.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe