dezafecta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză désaffecter.

Pronunție

  • AFI: /de.za.fek'ta/


Verb


Conjugarea verbului
dezafecta
Infinitiv a dezafecta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezafectez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezafecteze
Participiu dezafectat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a schimba destinația unui imobil.


Traduceri

Referințe