dezavua
română
Etimologie
Din franceză désavouer.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului dezavua | |
| Infinitiv | a dezavua |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
dezavuez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dezavueze |
| Participiu | dezavuat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (livr.) a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva.
- (v.tranz.) a refuza să recunoască ceva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online