Sari la conținut

dezbina

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină disglut (i)nare (refăcut după a îmbina).

Pronunție

  • AFI: /dez.bi'na/


Verb


Conjugarea verbului
dezbina
Infinitiv a dezbina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezbin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezbine
Participiu dezbinat
Conjugare I
  1. (v.tranz. refl. recipr.) a face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească, sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi.
  2. (v.refl.) (rar) a se desface, a se separa, a se rupe (de undeva).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe