dezice

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din franceză dédire (după zice).

Pronunție

  • AFI: /de'zi.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dezice
Infinitiv a (se) dezice
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dezic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dezică
Participiu dezis
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație); a retracta.
  2. (v.refl.) a nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvântul.
    Te rog să nu te dezici.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe