dezmăț

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a (se) dezmăța (derivat regresiv).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
dezmăț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezmăț dezmățuri
Articulat dezmățul dezmățurile
Dativ-Genitiv dezmățului dezmățurilor
Vocativ dezmățule dezmățurilor
  1. purtare nerușinată, dezmățată, imorală; destrăbălare, deșănțare, dezmățare.
  2. (fig.) debandadă, haos, anarhie.


Traduceri

Referințe