dezmiriștitor

română

Etimologie

Din a dezmiriști + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /dez.mi.riʃ.ti'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului dezmiriștitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dezmiriștitor	dezmiriștitoare
Articulat	dezmiriștitorul	dezmiriștitoarele
Genitiv-Dativ	dezmiriștitorului	dezmiriștitoarelor
Vocativ	dezmiriștitorule	dezmiriștitoarelor

1. mașină agricolă folosită la dezmiriștire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online