deznădejde
Etimologie
Pronunție
- AFI: /dez.nəˈdeʒ.de/
Substantiv
| Declinarea substantivului deznădejde | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | deznădejde | deznădejdi |
| Articulat | deznădejdea | deznădejdile |
| Genitiv-Dativ | deznădejdii | deznădejdilor |
| Vocativ | deznădejde | deznădejdilor |
- stare sufletească extrem de apăsătoare specifică omului care nu mai are nici o nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); desperare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online