diafiză

română

Etimologie

Din franceză diaphyse.

Pronunție

• AFI: /di.a'fi.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului diafiză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diafiză	diafize
Articulat	diafiza	diafizele
Genitiv-Dativ	diafizei	diafizelor
Vocativ	diafiză	diafizelor

1. (anat.) porțiunea din mijloc a unui os lung.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online