dialoga
română
Etimologie
Din franceză dialoguer.
Pronunție
- AFI: /di.a.lo'ga/
Verb
| Conjugarea verbului dialoga | |
| Infinitiv | a dialoga |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
dialoghez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dialogheze |
| Participiu | dialogat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (rar) a întreține o conversație, a vorbi cu cineva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online