dialoga

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză dialoguer.

Pronunție

  • AFI: /di.a.lo'ga/


Verb


Conjugarea verbului
dialoga
Infinitiv a dialoga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dialoghez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dialogheze
Participiu dialogat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (rar) a întreține o conversație, a vorbi cu cineva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe