diegeză
Etimologie
Din germană Diegese < din greacă antică διήγησις (diḗgēsis, „narațiune”), din διηγέομαι (diēgéomai, „a povesti”).
Pronunție
- AFI: /di.eˈʤe.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului diegeză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diegeză | diegeze |
| Articulat | diegeza | diegezele |
| Genitiv-Dativ | diegezei | diegezelor |
| Vocativ | invariabil | invariabil |
- (rar) povestire, narațiune consecutivă.
- expunere.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Paronime
Traduceri
Traduceri