diftong

română

Etimologie

Din franceză diphtongue < latină diphtongus.

Pronunție

• AFI: /dif'tong/

Substantiv

Declinarea substantivului diftong
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diftong	diftongi
Articulat	diftongul	diftongii
Genitiv-Dativ	diftongului	diftongilor
Vocativ	diftongule	diftongilor

1. pronunțare în aceeași silabă a unei vocale cu o semivocală; grup de două sunete format dintr-o vocală și o semivocală care se pronunță în aceeași silabă.

Traduceri

Traduceri

engleză: diphthong (English)

franceză: diphtongue (français) f.

Referințe

• DEX '98 via DEX online