dijmă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină decima, prin slavă dižma.

Pronunție

  • AFI: /'diʒ.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dijmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dijmă dijme
Articulat dijma dijmele
Genitiv-Dativ dijmei dijmelor
Vocativ ' '
  1. dare care reprezintă a zecea parte din produsele principale, percepută de proprietarii feudali de la țăranii dependenți; (mai târziu) formă de erentă funciară feudală care consta în cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe bucata de pământ primită de la acesta spre a fi lucrată.
    Dijma era o dare feudală în natură.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe