dimple

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie dympull, care provine din engleza veche *dympel. Înrudit cu germană Tümpel.

Pronunție

  • AFI: /'dɪmpəl/


Substantiv

dimple, pl. dimples

  1. adâncitură, adâncătură, cufundătură, scobitură, scufundătură
    The accident created a dimple in the hood of the car.
  2. (anat.) gropiță (în obraz etc.)
    You have very cute dimples.

Sinonime


Verb


Conjugarea verbului
to dimple
Infinitiv to dimple
Prezent simplu
pers. 3 sg.
dimples
Trecut simplu dimpled
Participiu trecut dimpled
Participiu prezent dimpling
  1. a cresta
    The hailstorm dimpled the roof of our car.
  2. a se forma gropițe
    The young girl dimpled in glee as she was handed a cupcake.

Referințe