dimple

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie dympull, care provine din engleza veche *dympel. Înrudit cu germană Tümpel.

Pronunție

• AFI: /'dɪmpəl/

Substantiv

dimple, pl. dimples

1. adâncitură, adâncătură, cufundătură, scobitură, scufundătură

   The accident created a dimple in the hood of the car.

2. (anat.) gropiță (în obraz etc.)

   You have very cute dimples.

Sinonime

• 1: dent

Verb

Conjugarea verbului to dimple
Infinitiv	to dimple
Prezent simplu pers. 3 sg.	dimples
Trecut simplu	dimpled
Participiu trecut	dimpled
Participiu prezent	dimpling

1. a cresta

   The hailstorm dimpled the roof of our car.

2. a se forma gropițe

   The young girl dimpled in glee as she was handed a cupcake.

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary