dimple
(English)
Etimologie
Din engleza medie dympull, care provine din engleza veche *dympel. Înrudit cu germană Tümpel.
Pronunție
- AFI: /'dɪmpəl/
Substantiv
dimple, pl. dimples
- adâncitură, adâncătură, cufundătură, scobitură, scufundătură
- The accident created a dimple in the hood of the car.
- (anat.) gropiță (în obraz etc.)
- You have very cute dimples.
Sinonime
- 1: dent
Verb
| Conjugarea verbului to dimple | |
| Infinitiv | to dimple |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
dimples |
| Trecut simplu | dimpled |
| Participiu trecut | dimpled |
| Participiu prezent | dimpling |
- a cresta
- The hailstorm dimpled the roof of our car.
- a se forma gropițe
- The young girl dimpled in glee as she was handed a cupcake.