directivitate
română
Etimologie
Din franceză directivité.
Pronunție
- AFI: /di.rek.ti.vi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului directivitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | directivitate | invariabil |
| Articulat | directivitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | directivității | invariabil |
| Vocativ | directivitate | invariabil |
- proprietate a unui emițător sau receptor de a radia, respectiv de a capta unde (acustice sau electromagnetice) preferențial în sau din anumite direcții.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online