disappointment

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din verbul disappoint + sufixul -ment.

Pronunție

  • AFI: /ˌdɪsəˈpɔɪntmənt/


Substantiv

disappointment, pl. disappointments

  1. dezamăgire
    I couldn't hide my disappointment when they gave me my present.
  2. deziluzie, decepție

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe