Sari la conținut

discontinuu

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză discontinu < latină disconnuus.

Pronunție

  • AFI: /dis.konˈti.nu.u/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
discontinuu
Singular Plural
Masculin discontinuu discontinui
Feminin discontinuă discontinue
Neutru discontinuu discontinue
  1. care este lipsit de continuitate; intermitent.


Traduceri

Referințe