discreție

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din franceză discrétion < latină discretio, discretionis.

Pronunție

  • AFI: /dis'kre.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
discreție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ discreție invariabil
Articulat discreția invariabil
Genitiv-Dativ discreției invariabil
Vocativ discreție invariabil
  1. calitatea de a păstra o taină încredințată.
  2. rezervă în atitudine, reținere în vorbe și în fapte.
  3. (fig.) calitatea de a nu atrage atenția, de a nu șoca (prin aspect).

Locuțiuni

Expresii

  • A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat


Traduceri

Anagrame

Referințe