disculpa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză disculper.

Pronunție

  • AFI: /dis.kul'pa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) disculpa
Infinitiv a (se) disculpa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) disculp
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) disculpe
Participiu disculpat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) dezvinovăți.
  2. (v.tranz.) a recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză).

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe