disfonie
Etimologie
Din latină dysphonie.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului disfonie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | disfonie | disfonii |
| Articulat | disfonia | disfoniile |
| Genitiv-Dativ | disfoniei | disfoniilor |
| Vocativ | ' | ' |
- răgușeală, perturbarea emisiei sunetului fundamental de către laringe ca urmare a unor tulburări ale mobilității laringelui sau a unor iritări ale nervilor care-l servesc.