disforie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză dysphorie.

Pronunție

  • AFI: /dis.fo'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
disforie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ disforie invariabil
Articulat disforia invariabil
Genitiv-Dativ disforiei invariabil
Vocativ disforie invariabil
  1. (med.) tulburare a dispoziției manifestată printr-o stare (penibilă) de tristețe și frică, însoțită uneori de iritabilitate extremă și de agresivitate.


Traduceri

Referințe