disforie
Etimologie
Din franceză dysphorie.
Pronunție
- AFI: /dis.fo'ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului disforie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | disforie | invariabil |
| Articulat | disforia | invariabil |
| Genitiv-Dativ | disforiei | invariabil |
| Vocativ | disforie | invariabil |
- (med.) tulburare a dispoziției manifestată printr-o stare (penibilă) de tristețe și frică, însoțită uneori de iritabilitate extremă și de agresivitate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online