disputare

română

Etimologie

Din a disputa.

Pronunție

• AFI: /dis.pu'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului disputare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	disputare	disputări
Articulat	disputarea	disputările
Genitiv-Dativ	disputării	disputărilor
Vocativ	disputare	disputărilor

1. faptul de a (se) disputa.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• destupări
• dispărute
• despături

Referințe

• DEX '98 via DEX online