distinctiv

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză distinctif.

Pronunție

  • AFI: /dis.tink'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
distinctiv
Singular Plural
Masculin distinctiv distinctivi
Feminin distinctivă distinctive
Neutru distinctiv distinctive
  1. care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic.


Traduceri

Referințe