distinge

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză distinguer < latină distinguere.

Pronunție

  • AFI: /dis.ˈtin.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) distinge
Infinitiv a (se) distinge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) disting
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) distingă
Participiu distins
Conjugare III
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice.
  2. (v.refl.) a se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale.
    Se făcuse ziuă și distinge bine obiectele.
  3. (v.tranz.) a acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale.
    A distinge pe cineva cu o medalie.
  4. (v.tranz.) a vedea limpede, lămurit; a observa.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe