distrage

română

Etimologie

Din franceză distraire (după trage).

Pronunție

• AFI: /dis'tra.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului distrage
Infinitiv	a distrage
Indicativ prezent pers. 1 sg.	distrag
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să distragă
Participiu	distras
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra.

Sinonime

• abate
• amuza, desfăta, dispune, distra, înveseli, petrece, râde, veseli

Cuvinte derivate

• distragere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• gardiste

Referințe

• DEX '98 via DEX online