distrage

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză distraire (după trage).

Pronunție

  • AFI: /dis'tra.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
distrage
Infinitiv a distrage
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
distrag
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să distragă
Participiu distras
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe