divorț

română

Etimologie

Din franceză divorce < latină divortium.

Pronunție

• AFI: /di'vorʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului divorț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	divorț	divorțuri
Articulat	divorțul	divorțurile
Genitiv-Dativ	divorțului	divorțurilor
Vocativ	divorțule	divorțurilor

1. desfacere pe cale legală a unei căsătorii.
2. (fig.) nepotrivire, dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc.

Locuțiuni

• (loc.vb.) A da divorț = a intenta acțiune de divorț; a divorța.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dvorit

Referințe

• DEX '98 via DEX online