dizolva

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină dissolvere. Confer italiană dissolvere.

Pronunție

  • AFI: /di.zol'va/


Verb


Conjugarea verbului
dizolva
Infinitiv a dizolva
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dizolv
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dizolve
Participiu dizolvat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face ca o substanță solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție.
    Zahărul se dizolvă în apă.
  2. (v.tranz.) a desființa ca persoană juridică o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe