dobitoacă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din dobitoc.

Pronunție

  • AFI: /do.bi'to̯a.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dobitoacă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dobitoacă dobitoace
Articulat dobitoaca dobitoacele
Genitiv-Dativ dobitoacei dobitoacelor
Vocativ dobitoaco dobitoacelor
  1. (peior.) persoană care este lipsit de inteligență sau de bun-simț.


Traduceri

Referințe