docil

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză docile < latină docilis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
docil
Singular Plural
Masculin docil docili
Feminin docilă docile
Neutru docil docile
  1. (adesea adverbial) care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; supus, ascultător.


Traduceri

Referințe