docil

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză docile < latină docilis.

Pronunție

  • AFI: /do'ʧil/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
docil
Singular Plural
Masculin docil docili
Feminin docilă docile
Neutru docil docile
  1. (adesea adverbial) care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; supus, ascultător.


Traduceri

Referințe