doftorici

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din doftor.

Pronunție

  • AFI: /dof.to.ri'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
doftorici
Infinitiv a doftorici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
doftoricesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să doftoricească
Participiu doftoricit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop.) a îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori.
  2. (v.refl.) (despre bolnavi) a se trata; a se vindeca (în urma unui tratament).


Traduceri

Referințe