doină
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului doină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | doină | doine |
| Articulat | doina | doinele |
| Genitiv-Dativ | doinei | doinelor |
| Vocativ | doină | doinelor |
- poezie lirică specifică folclorului românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de revoltă, de dragoste etc., fiind însoțită, de obicei, de o melodie adecvată; specie muzicală a creației folclorice românești, având caracteristicile de mai sus.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online