dojenire
Etimologie
Din a (se) dojeni.
Pronunție
- AFI: /do.ʒe'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dojenire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dojenire | dojeniri |
| Articulat | dojenirea | dojenirile |
| Genitiv-Dativ | dojenirii | dojenirilor |
| Vocativ | dojenire | dojenirilor |
- acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei; mustrare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online