dojenire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) dojeni.

Pronunție

  • AFI: /do.ʒe'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dojenire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dojenire dojeniri
Articulat dojenirea dojenirile
Genitiv-Dativ dojenirii dojenirilor
Vocativ dojenire dojenirilor
  1. acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei; mustrare.


Traduceri

Referințe